There, somewhere...

Am ajuns într-o postură în care numai pot ridica ochii din pământ, numai pot zâmbi pentru că simți să o faci, am ajuns să simt o indiferență așa de puternică încât a ajuns să doară. Am pornit pe un drum despre care credeam că e tot ceea ce am nevoie și am renunțat din plin pentru că așa simțeam că e bine să fac, dacă vreau întradevăr să fie ceva real, pur si original. Am hotărît atunci să nu-mi pese și să nu regret nimic din ceea ce las în urmă, cu toate că eram conștientă că undeva în timp totul se va întoarce asupra mea, dar simțeam că o să pot învinge și că voi birui răul acela, însă acum...acum simt că am ajuns acolo și că se petrece totul la 180 de grade față de cum preconizasem. Ce faci când ai lăsat baltă relații doar pentru pentru că știai că susținerea celui pentru care te zbați va fi tot de ce aveai nevoie? Mă simt vinovată și nu pot da înapoi, e prea târziu, iar vinovăția asta strică și înțelegerea de care trebuia să dau dovadâ...dar cu mine cum râmâne? I need support...și nu-mi place când văd că totul în jur și toți îmi arată și îmi spun că trebuie să fiu independentă, păi dacă e așa, atunci eu de ce aș mai avea nevoie de tot/toți? Trebuia să primeze ideea de nevoie a unei persoane, de ajutor, de susținere...și deciziile pe care le-am luat în trecut și care credeam că îmi vor aisgura fericirea, acum se răsfrâng asupra mea, a comportamentului meu, a ideilor și a universului meu...Wish I could know what is the best thing to do from now...but I don't...și simt nevoia să plec, departe, să uit, să nu-mi pese, dar nu pot și în final rămîn eu cu mine, căci da! Mă simt singură...însă te am pe tine!

One day

One day I'm gonna leave this city, buy a ticket with no direction in particular, just were it seems right to go, tumble up in a plane and fly over the city lights and crowd. No air, just relaxin' in the chair, no regrets, just the wonderin' feeling if or if I will not miss those eyes, wondering if it's good or is it bad to leave with no reason when you feel to. See the clouds from the other side, everything blue, fluffy and make you swallow from all the things you're runing, so much to see, so much to feel...And after a moment you're fallin' asleep dreamin' of what could it be and it's not.
Arrive in a bigger city than you're own, move up and down the streets, chasing up the cars, meet new people, make friends, enjoy everything, crazy laughts, dancing in a cold weather with warm splashes, which makes you chilli, mount a towering building's stairs from where you could see all the lights that are strongly kinda eats you, dazzle you, make you feel so free...freedom...such a complex word with just one simple feeling. And then, suddenly, one question narrow my mind: when I am free? Living this or standing in your warm arms? BANG! Gotch' ya! Straight to the heart it hit. Next move? Unwind this film, take a cab, go to the airport, buy a home ticket. Beat impatient with fingers in chair armrest's, ask at every 10 minutes how much longer is it takes to fullfil the destination, try to call you at least 100 times, and when the plane finally is landing I should run so fast not to catch the line, so that I could in 10 minutes to find my car, go up in it and go straight to your place.
I found you! Embrace you, take you by your hand, rolle back to the airport, to that city, on that building so we can watch together those lights, and together feel free as one, 'cus with you for me there always tomorrow, there's a home, there's joy, kindness and love which puts you back on track to rewind the best movie of your life that ever ever exists and the power of it that guides you to a so little to say splendid feeling.

Maroon 5 - Sunday Morning

Nimic...

Am dat tot ce era de dat:casa,masa,masina,haine,mancare,atentie,respect,sinceritate,incredere,iubire...everything I have I gave to you si credeam ca o sa ma simt altfel si ca totul va decurge altfel cand pentru prima data simteam ca dau tot si ca nu exista nici un lucru rau in nimic din ceea ce fac...but I'm not fine...wish I was!
Sta linistit pe birou,e mare,naivy,cu tastatura,tehnologie...pff everybody lives by the rules of hi-technology...inca privesc,astept,astept sa sune,sa sune ca altadata cand simteam ca i gave a lil interest for someone.Acum sta si suna de cateva ori pe zi,ori ca e vorba de facultate ori se mai trezeste din cand in cand cu cate un mesaj "hey ce faci?",doar ca mesajul ala mereu e de la aceiasi persoana.Aceiasi persoana care a fost langa mine zi de zi pana acum ceva timp, persoana care ma bine dispunea mereu,so fuckin' happy togheter;dar cum nimic nu iese dupa cum iti propui,asa si noi ne-am cufundat in schimbare de anturaje si respectiv schimbare de viata.Si peste toate astea primezi tu...tu care ai face orice sa ma auzi si o secunda la telefon,tu pentru care de cand ai intrat in viata mea am lasat totul de o parte -first place:you- and I don't know why I don't feel things are the same as they used to...s-a schimbat ceva,dar ce? asta nu imi dau seama si nu imi pot explica.Privind obiectiv totul e la fel,exactly where we left it...si atunci?si atunci de ce simt ca there's a wall between us...si nu vreau sa te invinovatesc caci nu-i vina ta si ar parea ca nu am incredere in tine si nu vreau asta caci stiu ca am mai multa decat am in mine...and than why do I feel lonely?damn so lonely.Simt ca de fiecare data cand imi spui ceva ce obisnuiai sa imi spui tu,lucru care ma bucura inainte...acum nu are nici un efect...sau cel putin asa simt si ma comport caci tot ce fac e sa privesc in gol,i alomost feel nothing,nici ca-i bine,nici ca-i frig...ma oftica nedreptatile de la facultate,incep ma enervez dar apoi precum un sentiment de optimism o las balta si reintru in starea mea vegetativa,tanjesc dupa atentie si nu-mi place...Nothin' good or bad seems to move me, it's like everything pass through me and I...I don't feel a damn thing,nothing,blur...I'm empty....empty inside...
Nu pot vorbi despre asta,sau de fiecare data cand vorbesc ceva ma face sa ocolesc descrierea despre sentimentul asta si ajung la cu totul altceva...as vrea sa spun fiecaruia in parte ce si cum si de ce si cand,dar nu pot.N-as vrea sa crezi ca am incalcat acel "pact" pe care l-am facut,caci ti-am promis ca iti voi spune totul in fata,apoi tocmai asta e ma simt slaba caci nu pot spune si nu ma pot confesa,imi pare rau ca scriu aici....and yes,yes I feel so wick...So wick ca devin egoista si nu pot trece peste,so wick ca inteleg de ce si cum,cerebral vorbind,but it's somethin' that won't let me live...am devenit asa de egoista,nu-mi place!Gandesc numai din sfera mea cand eu ar trebui sa fiu acolo langa,like a rock,to have a shoulder to cry on...and I'm not....I just feel lonely,empty and wick and it's drivin' me nuts 'cus it's so confusing and frustrating...and one thing keeps me movin': my strong feelings for you buryed deep in my heart forever...