Maroon 5 - Sunday Morning

Nimic...

Am dat tot ce era de dat:casa,masa,masina,haine,mancare,atentie,respect,sinceritate,incredere,iubire...everything I have I gave to you si credeam ca o sa ma simt altfel si ca totul va decurge altfel cand pentru prima data simteam ca dau tot si ca nu exista nici un lucru rau in nimic din ceea ce fac...but I'm not fine...wish I was!
Sta linistit pe birou,e mare,naivy,cu tastatura,tehnologie...pff everybody lives by the rules of hi-technology...inca privesc,astept,astept sa sune,sa sune ca altadata cand simteam ca i gave a lil interest for someone.Acum sta si suna de cateva ori pe zi,ori ca e vorba de facultate ori se mai trezeste din cand in cand cu cate un mesaj "hey ce faci?",doar ca mesajul ala mereu e de la aceiasi persoana.Aceiasi persoana care a fost langa mine zi de zi pana acum ceva timp, persoana care ma bine dispunea mereu,so fuckin' happy togheter;dar cum nimic nu iese dupa cum iti propui,asa si noi ne-am cufundat in schimbare de anturaje si respectiv schimbare de viata.Si peste toate astea primezi tu...tu care ai face orice sa ma auzi si o secunda la telefon,tu pentru care de cand ai intrat in viata mea am lasat totul de o parte -first place:you- and I don't know why I don't feel things are the same as they used to...s-a schimbat ceva,dar ce? asta nu imi dau seama si nu imi pot explica.Privind obiectiv totul e la fel,exactly where we left it...si atunci?si atunci de ce simt ca there's a wall between us...si nu vreau sa te invinovatesc caci nu-i vina ta si ar parea ca nu am incredere in tine si nu vreau asta caci stiu ca am mai multa decat am in mine...and than why do I feel lonely?damn so lonely.Simt ca de fiecare data cand imi spui ceva ce obisnuiai sa imi spui tu,lucru care ma bucura inainte...acum nu are nici un efect...sau cel putin asa simt si ma comport caci tot ce fac e sa privesc in gol,i alomost feel nothing,nici ca-i bine,nici ca-i frig...ma oftica nedreptatile de la facultate,incep ma enervez dar apoi precum un sentiment de optimism o las balta si reintru in starea mea vegetativa,tanjesc dupa atentie si nu-mi place...Nothin' good or bad seems to move me, it's like everything pass through me and I...I don't feel a damn thing,nothing,blur...I'm empty....empty inside...
Nu pot vorbi despre asta,sau de fiecare data cand vorbesc ceva ma face sa ocolesc descrierea despre sentimentul asta si ajung la cu totul altceva...as vrea sa spun fiecaruia in parte ce si cum si de ce si cand,dar nu pot.N-as vrea sa crezi ca am incalcat acel "pact" pe care l-am facut,caci ti-am promis ca iti voi spune totul in fata,apoi tocmai asta e ma simt slaba caci nu pot spune si nu ma pot confesa,imi pare rau ca scriu aici....and yes,yes I feel so wick...So wick ca devin egoista si nu pot trece peste,so wick ca inteleg de ce si cum,cerebral vorbind,but it's somethin' that won't let me live...am devenit asa de egoista,nu-mi place!Gandesc numai din sfera mea cand eu ar trebui sa fiu acolo langa,like a rock,to have a shoulder to cry on...and I'm not....I just feel lonely,empty and wick and it's drivin' me nuts 'cus it's so confusing and frustrating...and one thing keeps me movin': my strong feelings for you buryed deep in my heart forever...