Sadly reminiscence

Toamna.Piele de gaina.Singuratate.Se anunta ceva misterios,nu stiai incotro sa o apuci,dar dupa ceva timp situtia s-a clarificat si am ajuns sa vad cum e pentru prima data in viata sa ai putin mai multa libertate si cum e sa cunosti altii ca tine,dar care insa cu trecerea timpului te-au schimbat...ne-am schimbat reciproc...am fost alaturi unul de celalalt,am trecut prin nenumarate greutati ale varstei,n-ar fi fost nevoie decat de un telefon si ar fi fost acolo.Era frig,doar ca soarele isi arata dintii stralucitori printre albul norilor...eram toti,o pata de culoare printre strazile intortochiate de masini,zambetul si rasetele noastre faceau totul.Cine ar fi vazut din afara ar fi fost atat de impresionat incat ar fi zambit la randu-i.Plimbat prin parc,pe lac cu barca,alergand prin frunze galbene de toamna tinand de mana persoanele cele mai importante tie,aceleasi gusturi,ciocolata calda,piadina,aceleasi glume...am crescut in acelasi mediu si de odata parca am uitat cine ne e aproape...fiecare e pentru el.Am crezut ca atunci cand ai asa de multa incredere in cineva,cand acel cineva chiar iti arata cat de important esti pentru el nu iti va face vreodata si nu va crea vreo situatie incomoda...si totusi uite ca se intampla,timpul schimba tot,situatiile se schimba,viata se schimba,oamenii se schimba...N-am sa uit niciodata prin tot ce am trecut impreuna,acum in mintea mea vad totul ca pus pe un diapozitiv al unui film,fiecare farama de intamplare,fie ea fericita fie grea.Dar flashback-urile astea parca se sterg in timp ce stau si ma gandesc ca totul s-a schimbat si stiu ca nu va mai fi la fel...se sterg pentru ca imi dau un gust dulce amar al amintirilor trecut care nu se mai intorc...si doare...si tare as vrea sa vad putin mai multa onestitate si pasare din partea unora...trust is hard to build but so easy to break...acum ne luam dupa fiecare ce spune primul un lucru rau,vorbiri pe la spate,nepasare,indoieli,nesimtire,nepricepere...si uite asa se duce tot...everything we've used to build and which was so unstoppable...but it did stop...at least this is how i feel.There's nothing left to burn,only a memory of what could be nice and pure and transformed now in some kind of manipulation when someone or another feels like to give a call.I only remain with the expectations and a cold hope that one day these word ''friendship'' will be more trustworthy.