Nou

Mi-am pus castile in urechi, am apasat pe butonul de "play", a inceput sa ruleze aceiasi melodie pe care o ascult zilnic,de ceva timp incoace si de care nu ma mai pot satura(Kings Of Leon-Radioactive) si m-am pus pe treaba...sa scriu ceva dupa ce o luna de zile parca am fugit de asta...De ce?Nu stiu!Poate din lipsa de timp.Sau doar am vrut eu sa cred ca nu am avut timp?Lipsa de chef?Poate.Dar de data aceasta am zis sa nu ratez o ocazie care mi s-a parut cumva interesanta,insa cam grea si de neocolit pentru ca asa cum a zis domn' profesor este obligatoriu sa ii ducem un ravas de-al nostru sa isi faca si dumnealui o parerea despre taina aceasta personala a scrisului.Am scris mai sus grea deoarece eu am fost printre neseriosii(cu scuzele de rigoare pentru colegii mei aflati in aceiasi postura) care nu si-au gasit cuvintele cu o saptamana in urma si am mai tras sforile sa castigam inca o saptamana caci nu scrisesem nimic.Cine stie?!Lipsa de idei poate.Da!Sigur lipsa de inspiratie,aceasta cel putin in cazul meu,doar ca toata treaba asta cu inceputul facultatii imi pune cateva semne de intrebare:sunt eu facuta pentru meseria pentru care m-am decis sa urmez aceasta faculate?atunci daca am dubii de ce nu am aplicat altundeva?ma va ajuta cu ceva?sunt eu facuta pentru asa ceva?unde se duce viata mea?incotro o apuca?
Stiu ca risc sa scriu despre asta caci probabil mai sunt cativa dintre colegii mei care au scris despre cum inceputul acesta de facultate iti da senzatia aia dubioasa de incetosat,nou si fara cale de intoarcere catre trecut,caci tare as vrea sa mai ma pot intoarce chiar daca pentru cinci minute in pauzele din liceu cand radeam la aceleasi glumite infantile facute de colegi si tare as vrea sa imi fi scos din cap propozitia aceia cu "abea astept sa se termine liceul asta odata!" pentru ca acum imi lipsesc...imi lipseste totul...de la salalile acelea cu un miros permanent ciudat,de la bancile acelea verzi pe care am scris de atatea ori cate ceva atunci cand ma plictiseam in timpul orelor,de la discutiile cu doamna diriginta care intotdeauna ne tachina ca nu vom intra la facultate si uite ca am intrat toti,pana la atmosfera de distractie,colegialitate si intr-un final de prietenie pe care am dobandit-o in patru ani pe care i-am petrecut acolo.Toata treaba asta cu facultatea ma baga putin in ceata,ma face confuza si parca numai pot fi eu,caci trebuie sa invat din nou cum sa ma autocaracterizez intr-un mediu nou iar asa sa imi descopar valorile care ma definesc in acesta.Mi-e teama ca voi ajunge sa nu-mi placa ceea ce fac iar gandul asta ma omoara,nu vreau sa fiu un pion in drumul vietii mele.Da!Cu siguranta fac si eu parte dintre aceia care atunci cand vor sa fie mari vor sa duca lipsa de griji,doar ca stiu ca asa ceva nu exista.Viata e ciudata.Te duce pe carari neobisnuite ca sa poti gusta din cat mai multe sa ajungi candva sa stii ce decizie sa iei la momentul potrivit.Eu in schimb ma simt putin confuza...numai stiu cum e sa iti cunosti persoanele langa care zi de zi aflii ceva nou,am cateodata dubii:"daca sunt prea extravaganta, daca fac ceva anume si isi vor face o parere rea despre mine?",numai stiu cum e sa stii exact ce vor oamenii meniti sa te instruiasca de la tine caci acum va trebui inca odata sa o iau de la capat tocmai atunci cand am avut impresia ca ajunsesem sa-mi cunosc aproapele...si uite ca m-am inselat.Acum de cand am luat-o pe drumul asta am vazut ca in viata nu esti decat tu pentru tine,iar oamenii care tu ii credeai ca nu vor putea trai fara sa te auda o zi,numai dau acum un telefon,lucru care te face sa te intrebi de ce nu suntem pentru totdeauna asa cum pretindem la un momentdat si ne eschivam dupa fluctuatiile vietii?Acum sigur sunt rautacioasa si cine va citi asta va crede ca eu nu am gandit si din prisma mea,dar se inseala,caci am facut-o si da,poate nici eu nu am facut vreun pas inainte sa schimb ceva dar nu din cauza ca am uitat ci din cauza cum imi spune o persoana draga mie sunt de fel razbunatoare si nu dau prima de la mine asa usor.
Si pun pariu ca pe lumea asta sunt nenumarati adolescenti care au aceiasi problema ca mine si nu stiu unde sa se integreze si sa se evalueze ca persoana fiindca de acum o iei pe alt drum...drum care te face sa devii mai responsabil,sa iti pui cap la cap ideile,sa stii care iti sunt limitele,mai pe scurt sa inveti sa fi adult.Amintirile nu ti le lua nimeni si de aceea acum inteleg ce imi spunea mama cand eram mica "ca atunci cand voi fi mare voi vrea asa de tare sa dau timpul inapoi",doar ca asta nimeni nu stie sa o faca si va trebui sa invat sa ma descurc in aceiasi lume dar totusi atat de diferita.
In final, as fi vrut sa gasesc o concluzie care sa faca putin curat in aceste randuri in schimb nu am s-o fac caci fiecare intelege ce vrea,cum vrea indiferent de ce ii spun cei din jur...deci tu ce intelegi?






Material realizat pentru cursutul de Tehnici de Redactare
Multimiri domnului profesor, D.Placinta!

Memories box

Let's start with the big question: who are you?Ce insemni tu ca persoana pentru cei din jurul tau?Ce reprezinta fiecare persoana intalnita in viata?Ce e iubirea?Amalgam de sentimente?Sau doar unul singur atat de puternic incat le intrece pe toate?Si mai presus de astea:ce e totul?
Povesti intalnesti la tot pasul,le auzi,pari interesat,ti se par interesante...doar ca dupa ce le auzi,te intrebi:''Ma o fi asa?''...Neincredere?Sau doar curiozitate?Rational vorbind nu poti avea incredere daca nu cunosti,iar cand ajungi sa cunosti ai atata incredere incat crezi ca nu se va mai sfarsi,dar totul are un sfarsit,everything ends odata si odata....nothin' is forever.Sau nu?Daca totul se sfarseste cu un scop anume?Iar noi trebuie sa deslusim acel scop si sa il intelegem la momentul potrivit...O prietenie se sfarseste?Cand?De ce?Prietenie inseamna loialitate,incredere,respect,distractie,intelegere,iubire...Se poate ca la un moment dat sa dai dovada de lipsa de loialitate,respect,intelegere si sa o faci pe persoana de langa tine sa numai aiba incredere in tine,dar cu toate astea tot ce primeaza peste este singurul lucru care a mai ramas de pe lista din cuvintele insiruite mai sus:iubire.Ce faci tu pentru iubire?Do we really attend to it or we just want it 'cus some said it's beautifull?A iubi pe cineva nu se reduce la doar a face o groaza de chestii tampite cu o anumita persoana,nu se reduce doar la o noapte in club de distractie,bautura,rasete si glumite....inseamna mai mult....inseamna sa cunosti pe cine iubesti...fie ca aceasta cunoastere de persoana e precum un deja vu si ai impresia ca ti s-a mai intamplat,fie e ceva catalogat in timp,dupa mult timp cand deja ai incredere uluit de multa si stii pe cine ai langa tine....iubire inseamna atunci cand dupa patru ani de prietenie stai singur si te uiti la cer pe fereastra camerei tale si ai asa un flashback asupra lucrurilor trecute si vezi tot,dar absolut tot ce sa intamplat,prin cate ati trecut,cum radeati in ore mereu la aceleasi glume,cum era sa te distrezi la zile de nastere,nopti pierdute cu muzica la maxim si dans pana la exasperare,nopti pierdute stand de vorba despre nemurirea sufletului in aceiasi bucatarie cu tablouri africane si cu aceiasi cartofi ciudat prajiti dar care ti se par asa de buni caci multa vorbaraie iti face foame....si de odata ti se face dor de tot...tot ce a fost si nu se mai intoarce,dor de micile mismasuri infantile,glume si imbratisari,chiuluri,mers in parc...dor de discutii interminabile la telefon cu orele in care te ajuti reciproc prin sfaturi personale dar care se aplica la sfarsit....dor de vise si de tot ce visai sa faci acum si nu s-a implinit,dar nu-ti pare rau ca asa a fost firea lucrurilor ci doar te bucuri pentru ce ai trait...in plus de asta,iubire inseamna cand stii si ai incredere ca niciodata nu te va dezamagi ca nu va fi neintelegatoare,inseamna sa crezi in aceleasi lucruri si sa stii ca a doua zi cand te vei trezi de dimineata cineva sigur va fi fericit ca ai facut-o ci nu doar ca simplu fapt ca te-ai trezit de dimineata like an ordinary morning ci va fi extrem de bucuros ca se intampla....inseamna sa stii sa-ti dozezi lucrurile si sa vezi si sa vrei sa vezi ca exista cineva pentru tine care ar face orice sa te stie bine iar tu pentru el simti acelasi lucru...iubirea adevarata nu se iarta prin faptul ca unul iubeste mai mult ca celalat si pur si simplu te impaci cu ideea asta.Nu!Iubire inseamna mutualitate.Dai cat ti se da,iar de preferat ca sa fie considerata iubire adevarata trebuie sa dai totul.Da...cand iubesti a-i fi in stare sa dai totul,inclusiv pe tine in schimbul binelui celui de langa cand il stii la ananghie.Deci de ce se sfarsesc toate aste?How can they end when it's a real feeling?If it's not so that means it's not real love.....Yes,everything ends but they end because they're not bassed on a true value and a issue make its enter and dislocatte the balance..is faith!Beliving that tomorrow she will stand right next to you as she did until now with no doubt of it...How can you be so ipocratte to want to end this?How can you even be scared of something that's feel so right and real?Inseamna ca nu vrei sa se intample si faci in asa fel incat sa aduci totul pe apa sambetei,incerci sa-i aduci un final...caci daca intr-adevar ai vrea nu s-ar termina,caci atunci cand vrei poti,poti face orice daca e facut cu pasiune,din inima,daca este tot ceea ce iti doresti,poti aduce muntele si marea la tine...Daca vrei poti sa-ti cladesti singur ca ziua de maine iti va garanta ceva bun si placut doar ca trebuie sa stii cum sa o iei si sa nu te indupleci lasandu-te invins de negativisme....All you have to do it to belive that someday things will be undercontrol....they say in the end everything it's gonna be ok and if it's not ok then it's not the end....you can choose if you want to be ok si daca tu esti impacat cu acel lucru de factura negativa si te simti ok then it's ok and it's the end but if you don't want to make a peacefull thought with that so you don't want the end....belive that where is faith there's hope and where is hope is a new beautifull day and the hope of trusting someone new in your life just because it feels so right to do it!