ENjoy

Questions, answers, life, fun, friends and love!

marți, 7 iunie 2011

There, somewhere...

Am ajuns într-o postură în care numai pot ridica ochii din pământ, numai pot zâmbi pentru că simți să o faci, am ajuns să simt o indiferență așa de puternică încât a ajuns să doară. Am pornit pe un drum despre care credeam că e tot ceea ce am nevoie și am renunțat din plin pentru că așa simțeam că e bine să fac, dacă vreau întradevăr să fie ceva real, pur si original. Am hotărît atunci să nu-mi pese și să nu regret nimic din ceea ce las în urmă, cu toate că eram conștientă că undeva în timp totul se va întoarce asupra mea, dar simțeam că o să pot învinge și că voi birui răul acela, însă acum...acum simt că am ajuns acolo și că se petrece totul la 180 de grade față de cum preconizasem. Ce faci când ai lăsat baltă relații doar pentru pentru că știai că susținerea celui pentru care te zbați va fi tot de ce aveai nevoie? Mă simt vinovată și nu pot da înapoi, e prea târziu, iar vinovăția asta strică și înțelegerea de care trebuia să dau dovadâ...dar cu mine cum râmâne? I need support...și nu-mi place când văd că totul în jur și toți îmi arată și îmi spun că trebuie să fiu independentă, păi dacă e așa, atunci eu de ce aș mai avea nevoie de tot/toți? Trebuia să primeze ideea de nevoie a unei persoane, de ajutor, de susținere...și deciziile pe care le-am luat în trecut și care credeam că îmi vor aisgura fericirea, acum se răsfrâng asupra mea, a comportamentului meu, a ideilor și a universului meu...Wish I could know what is the best thing to do from now...but I don't...și simt nevoia să plec, departe, să uit, să nu-mi pese, dar nu pot și în final rămîn eu cu mine, căci da! Mă simt singură...însă te am pe tine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu